ÎNTÂMPL'ARE, întâmplări, s.f. Acţiunea de a se întâmpla si rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeţie; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorţii; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. - V. întâmpla.
Sursă : DEX'98 (17502)  - valeriu

ÎNTÂMPL'ARE s. 1. caz, fapt. (~ din Vaslui.) 2. ches-tiune, fapt, lucru. (A survenit o ~ neprevăzută.) 3. episod. (O ~ din viaţa cuiva.) 4. v. peripeţie. 5. v. împrejurare. 6. hazard. 7. nimereală, (Ban.) zgoadă. (A face ceva la ~.)
Sursă : Sinonime (190020)  - siveco

întâmpl'are s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări
Sursă : DOR (256036)  - siveco

ÎNTÂMPL//'ARE ~ări f. Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental. ◊ Din ~ întâmplător. La ~ cum se va nimeri. La voia ~ării într-un noroc. /v. a întâmpla
Sursă : NODEX (340448)  - siveco